| La inrolare copiii aveau varste cuprinse intre 5 si 11 ani si erau diagnosticati cu astm persitent moderat/sever. Scopul urmaririi 12 ani a avut 2 obiective: |
|
Evolutia naturala a astmului (remisie sau persistenta) |
| |
Au fost urmariti 456 copii cu astm persistent usor sau moderat de la varsta la includere (5 pana la 11 ani) pana au implinit 21 ani. Remisia astmului a fost definita ca absenta totala a simptomelor de astm in ultimul an (inclusiv toleranta normala la efort si fara simptome pulmonare in timpul racelilor) si absenta hiperreactivitatii bronsice (caracteristica a astmului ce predispune la aparitia crizelor si care se determina prin inhalare de metacolina). Rezultatele sunt transante: |
| |
|
numai 12%!!! din copii au "scapat" de astm intrand in remisiune; |
|
58% au prezentat simptome la toate vizitele efectuate in cei 12 ani de urmarire, |
|
iar 30% au prezentat simptome intermitent dar acestea nu au disparut complet. |
|
| |
Studiul confirma astfel ca astmul este o boala cronica cu necesar de monitorizare si tratament continuu. |
| |
Administrarea tratamentului antiastmatic NU a influentat evolutia bolii dar poate controla foarte bine boala. Tratamentul nu poate fi insa intrerupt fara riscul reaparitiei bolii. In plus, 50% din subiectii evaluati aveau astm necontrolat ceea ce inseamna ca nu au inteles necesarul de tratament corect si continuu. 15% din subiectii evaluati au necesitat cure repetate de steroizi sistemic (cu risc mare de reactii adverse) pentru tratamentul exacerbarilor astmului. |
| |
Intre factorii predictivi ai remisiunii la cei 12% subiecti se remarca absenta alergiei! argumentand inca o data pentru diagnosticul cat mai precoce (la inceputul astmului) al alergiei asociate si al tratamentului corect al acesteia prin vaccin antialergic. |
| |
28% dintre copii au evoluat catre astm sever cu necesar crescut de medicatie si spitalizari frecvente. Din nou alergia si expunerea la alergeni este factor de risc pentru astmul sever. |
 |
Evolutia plamanului la pacientii cu astm |
| |
565 copii au fost urmariti prin spirometrie (masurarea functiei pulmonare) periodica pana la varsta de 23 ani si s-au facut comparatii cu cresterea pulmonara la copiii fara astm. 75% dintre copii au prezentat functie pulmonara anormala fie crestere insuficienta a plamanului, fie crestere normala urmata de scaderea brusca si precoce a functiei plamanului sub valorile normale. |
| |
In plus, chiar si la cei care au avut dezvoltare pulmonara normala scaderea functiei pulmonare poate fi observata de la 23 ani! |
| |
Acesti pacienti cu defect al functiei pulmonare sunt candidati perfecti pentru bronhopneumatia obstructiva cronica (emfizem si bronsita), boala ce limiteaza marcat calitatea vietii si care poate conduce la dependenta de rezervorul de oxigen. |
| |
Din nou necesarul de diagnostic si tratament corect al astmului si al alergiei asociate sunt de prima importanta pentru a preveni aceste complicatii. |